Stau în metrou pe scaunul albastru
pe cel din ultimul vagon lângă uşa din stânga mea
acele scaune din dreapta mea nu stă nimeni, deci afirm că sunt libere
şi cum trenul subnumit, adică metroul denumit trenul din pământ
cum el opreşte agale la fiecare staţie menţionată pe hartă
călătorii se urcă în el cu mic cu mare
cum sexul nu are subpuncte de naştere
indiferent că-i femeie ori bărbat
nici dacă sunt măritate ori însuraţi
că-i român ori ţigan
handicapat sau normal
scaunele sunt ca băncile din parc
pe unii îi vezi că stau la bârfitoare
unii citind o carte bună
cum să omori un om
într-o noapte cu lună plină
cu poveşti nemuritoare
pentru vrăjitoare
tinerii ascultă muzică ciudată la căşti
tinerele eleve îmbrăcate la modă.

Trimis de: Razvan Claudiescu
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Razvan Claudiescu
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1296 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!