Nici perna nu-mi mai primeşte capul
îmi răsucesc în propriul meu pat
trupul obosit de atâta frig în oase
mâinile mele caută ceva printre aşternuturi
ceva ce a fugit ca un fluture

mi-e tâmpla adăpost de durere
şi-atât de multe-mi trec prin minte
deşi nu am fumat niciodată
azi am ţinut oamenii între degete
în această cameră fără decor
şi fără ferestre
cu gânduri care rănesc
şi tăceri care vindecă

Trimis de: Adelina David
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Băeţan Gabriel Petru
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1244 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!