îmbrătişând îngerii:
"nu pune degetul în gură! "
coiful, pe-o ureche pare o clepsidră.
clipe fericite
risipite
în palma mamei.
Câtă bucurie în ochi!

*** ban de argint, ***
stele în cana cu vin-
farmec cu pelin.
arginţii iubirii spiritualizează materia;
curcubeul aleargă după ploaie.

ultimile agrafe în cocul miresei...
priviri îndreptate spre al soarelui răsărit
naşa-
zbenguiala unui gând din grădina cu flori,
acopera cu un voal.
prin vitralii luna cântă:
"Ia-ţi mireasă ziua bună! "

*** poartă deschisă- ***
în salcâmul înflorit
cucul vesteşte...
linişti în memoria frunzelor;
revărsare de har.

bucuria din adâncul inimii ţâşneşte...
nimic mai plăcut decât să simţi pe umărul tău sufletul celuilalt...
clipe de răgaz; numai alergăm în umbră celuilalt:
ne-am regăsit,
întregiţi
într-un zâmbet.

*** sâmburi pe nisip- ***
felinar din pepene
aprins printre nori.
licăririle stelelor rătăcesc în adâncuri de ape;
nehotărâri, dorul şi-l plimbă prin vise.

curea atârnată de grindă-"something old",
în cui
pune neliniştile-
a înflorit arborele.

lama briciului împrumută din scânteierea soarelui darul de a combina "something old" cu "something new"-
verdele a năpădit firea.

ultimul fir de flăcău, va însoţi ca un talisman drumul lung al celor doi: ei nu văd frumuseţea de suprafaţă,
numai
strălucirea lăuntrică îi interesează.

naşul şterge norii de pe faţa finului -
bucuria albastră, senină a cerului
se revarsă în cameră.

soacră mică, adu scaunul mai aproape!

*** privire scăldată în rapiţă, ***
galbenul se prelinge pe gene-
în depărtare:
pete roşii-
goblen cu maci

zâmbetul pierde conturul...
fiind invadat de evenimente, amintiri, tresăriri.

voalul cade.

ieşind dintr-un labirint şi intrând în altul,
mirele
îmbrăţişează mireasa,
ştergându-i-în acordurile valsului,
lacrima-singura certitudine.

*** noapte de mai- ***
petunii curgătoare atârnate de stele
cern fluturi.
printre nori: un ochi care plânge.

mângâieri galbene-
ferestre deschise spre fulgerări de rapiţă;
un singur dor în liliacul alb.

adieri-
copacii risipesc trecătoare frumuseţi;
când departe,
când aproape
părelnice alinări ale florilor.
RYOKAN a dăruit veşniciei un haiku.

fotografia aceasta mă întristează...
primăvara e claustrată într-un grăunte de memorie;
prea multe cărţi cuprind în pagini iubiri neîmpărtăşite;
prea multe sentimente reprimate.
doamnă, au înflorit lalelele...
vă spune ceva?

*** lanternă aprinsă: ***
jocuri de lumini pe cărări sfârtecate de zboruri.
călătorul-printre tăceri,
aprinde ţigara;în urmă lui: tusea nopţii

. |

Trimis de: Anisoara Iordache
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Anisoara Iordache
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1260 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!