Nenumeste-ma altarului pe care-l vezi surpand
cu talpile de azbest si ochii goi si seci
prin foc, precum o jertfa, degeaba te mai treci
ti-e somnul fara tihna si rasul prea plapand

domesticite umbre ne bantuie prin trup
lasand o dara moale ca de migdala-amara
in noi, in fiecare, se ascundea o fiara
eu - sarpe alb de ceata, tu - zeu cu ochi de lup

oh Doamne! primavara se prabuseste-n muguri
precum o capra neagra cu ochii-nlacrimati
alaturea de care noi doi ingenuncheati
luam umbrele trecute si le-aruncam pe ruguri

Trimis de: Loredana Cristea
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Loredana Cristea
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9.67 (din 3 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1123 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!