Sunt sigur c-am s-o gasesc aici
in orasul de tinichea, cu pasari cu glas de tramvai,
care caraie, scartaie…caraie, scartaie…

Trezita din cutele hainei,
Singuratatea coboara in fuga pe scara profesorilor;
loveste din neatentie cerbii impaiati din hol;
potriveste limbile ceasului sa bata exact la timpul sfarsitului de ore
si iese in piata:
inspira, expira… inspira, expira…

Incepe sa prinda contur; cristale-i atarna pe gat si in par;
din trupul impietrit ce -o tine inchisa,
loveste cu pumnii si tipa.
Spre seara, un cantec suav- o bagatela
se aude din …crisalida.

"Demult n-am mai interpretat partitura asta; iti place? "
Soapta-ti era prinsa ca o agrafa de fluturele galben,
care aparea, disparea.. aparea disparea …pe rever.
"Prea devreme nu-i, dar nici prea tarziu -ai continuat;
iata
ceasul primenit al inceputului bate pentru noi"

O boare de bucurie a alunecat
de sub palarie,
pe aripa soaptei
adormita,
pe sanii usor descoperiti…
infiorandu-i.

Trimis de: Anisoara Iordache
Categorie: Poezii Autori in devenire
Autor: Anisoara Iordache
Trimite unui prieten!
Nota actuala: 9 (din 1 note acordate) - Acorda o nota!
Articol vizualizat de 1260 ori!

Comentarii
Nu exista comentarii in baza de date!
Nu puteti scrie comentarii! Nu sunteti logat! Mergeti la pagina de login!